Alexandru-Claudiu RÂŢĂ

Am visat să ajung polonic, şofer de troleibuz, pompier, apoi conductor de tren. Şi acum, când scriu aceste rânduri, încerc să nu ignor vreun şir de detalii biografice şi mai păstrez încrederea tonică a acestor dorinţi. Hotărât, voi evita să mă înfăţişez în cele ce urmează ca un narator de obârşie barocă şi asemenea unui bard cu paşii împleticiţi în lirica heteroclită a vremurilor de astăzi.

Ador Sindromul Marilor Oraşe! Îmi plac marile aglomerări urbane.

În septembrie 2019 am susținut în sesiune publică teza de doctorat cu titlul “OSPITALIERII. Spiritualitatea Ordinului Suveran de Malta și relevanța acestuia în relațiile internaționale,cu accent pe activitatea umanitarădesfășurată la începutul mileniului al treilea”.

Visul meu continuă, iar eu nu contenesc să cred în practica bazată pe fundamente teoretice solide, în puterea cuvintelor potrivite şi a informaţiei alese. Pentru că lumea are nevoie de elite şi maeştrii. Nu de artificii palide ce nu reuşesc să facă Lumină. Nu de futilităţi, falşi profeţi şi oameni-surogat. De heirup-ism al împrejurărilor, de fragmentarismul, mistificările şi manevrele ce poartă pecetea proletcultismului sovietizant. Nu de idealuri de o zi şi construcţii impunătoare ce se dărâmă peste noapte. Nu de mode, ci de modele autentice, de arhetipuri! De Oameni ce nu calcă pe partea umbrită a propriei existenţe, capabili să-şi îndeplinească rolul asumat.

Am văzut din Minunile Lumii, metropole impunătoare şi oameni ce trăiesc în sufletul lor. Pentru că am fost martor la miracole sub bolta înstelată şi senină, am simţit revărsarea de trăiri prin maiestoase încăperi şi istorice hemicicluri, am descoperit Capriciile Zeilor, dar am să rămân mereu, în felul meu, necondiţionat, Ambasadorul Oraşului Mare şi nădăjduiesc a rămâne timp cât mai îndelungat nevizitat de maladivii demoni ai orgoliului.