Valentin Dragomir

Sunt un barbat obisnuit. Ochii mei nu se scalda in vreo culoare deosebita, sunt de culoare caprui spre negru. Trupul meu arata ca al celorlalti barbati si nu ne despart ca infatisare decat niste fasii de materiale, niste vise, un univers interior. Nu pot schimba lumea asa cum as vrea, pot doar sa o las sa ma schimbe dupa cum vrea ea. Nu mai pot sa redevin copil si nici sa fiu naiv ca sufletul sau. Nu stiu sa fac o femeie sa ma considere viata ei, dar o iubesc si o pun in centrul propriului univers. Am inceput sa ma maturizez si mi-a disparut dorinta de a schimba lumea. Imi doresc doar de a-mi gasi locul in lumea aceasta. Nu sa ma iubeasca toti, ci cei pe care ii iubesc eu. Nu sa ma planga posteritatea, sa ma planga cei pe care ii iubesc. M-am nascut sa nu vreau sa fiu mai mult decat ceea ce sunt.